marți, 22 ianuarie 2008

Apusuri

Ce frumoase sunt apusurile in Bucuresti , am mai zis asta si voi continua sa fiu uimita de culorile ce le poate face soarele deasupra Bucurestiului .
Luni inainte de teatru stateam la etajul 2 in corpul B al liceului si priveam soarele cu isi lasa calm razele sa inunde acest oras bolnav , bolnav dar totusi frumos in felul lui. Se vedeau reclamele de la Piata Victoriei , televiziunea ,blocurile de sticla de la piata Charles de Gaulle, blocurile din Floreasca , plopii ,teii , scoala , terenurile de sport si manutele mele lipite de pervazul rece . Priveam apusul acela roz cu tente portocalii si galbene pe alocuri .Faceam abstractie de galagia ce se auzea din Sala de festivitati provocata de copii mici .Pentru un moment mi se paruse ca aud inceputul unei melodii atat de cunoscute mie.Nu era asa , mi se paruse doar.
Ce ar fi zis un strain daca m-ar fi vazut?Ar fi zis oare "cine este fata aceea blonda?unde se uita?ce vrea?oare iubeste?" sau m-ar trata cu indiferenta ? Ma uitam in spre cer , in spre televiziune , nu vroiam ceva special , nu mi-am schimbat mare parte din dorinte .Iubesc?Cu siguranta nu iubesc o persoana .Da , iubesc teatrul , iubesc noptile , iubesc apusurile si rasariturile , iubesc Cismigiul , iubesc marea , iubesc vara , iubesc florile albe de cires , iubesc Brasovul si Bucurestiul, iubesc serile care le pierd in locuri dubioase , iubesc muzica ..si uite ca poate exista si altfel de iubire ,si asa va fi pana cand un EL (pe care inca poate nu l-am cunoscut) ma va face sa il iubesc...

sâmbătă, 12 ianuarie 2008

Obisnuinta.Dor.Vara

Deja a devenit obisnuinta sa plec de la ultimele ore de la scoala pe la 3 jumate spre aceleasi locuri , cam cu aceleasi persoane , cu aceeasi muzica in cap .Stau serile , cu prieteni la o bere sau vin fiert si o tigara , aburi de fum se ridica spre tavanul incaperii obscure si noi radem in intuneric .Si ce ciudat e sa stau in casa , in fata calculatorului , cu gandul la o zi obisnuita...

Cum a reusit berea sa inlocuiasca Fanta?Cum au reusit Lucky si Marlboro sa inlocuiasca ciocolata? Cum a reusit Cartarescu sa inlocuiasca revistele pentru fetite fitzoase?Cum au reusit Cool Cat , Mes Amis , Fire , Freedom , Revenge , Jack sa inlocuiasca Mc'ul ?

Dar ce mai conteaza?

Azi am facut o plimbare pana in centrul "mirobolantului" oras , sa las o chitanta la Schiller ca mi-am platit cursurile si sa imi iau bilet la concertul de pe 4 august , Iron Maiden !Inca 8 luni pana atunci , o nimica toata !Noi sa fim sanatosi sa mergem la concert .

Mi-e dor de vara , asta clar!Ce poate fi mai frumos decat vara , la mare , sa te trezesti auzind valurile cum mangaie nisipul ud? Vreau sa plec intr-un tren rablagit , pe un drum ce dureaza vreo 6 ore , sa te intalnesc pe tine , care ai fost mereu acolo , mereu pregatita sa ma prinzi in bratele tale albastre.Stiu ca tu , marea mea , ma vei iubi pentru totdeauna si mereu ma vei face sa visez.
Credeai ca am uitat de tine dragul meu vant?Doar suntem de aceeasi natura , amandoi la fel de nestatornici si rapizi..Te vei juca de dimineata pana seara in parul meu blond si moale, si tu ma iubesti la fel ca marea nebunatica.
Iar tu soare ma vei incalzi.Vei saruta cu mii de raze pielea uda a unei copile blonde pe atunci de 16 ani.Ma vei face sa te privesc , sa iti zambesc , sa ma joc impreuna cu tine , vantul , marea si nisipul .
Si voi auzi in noapte acorduri de chitara ce imi vor gadila urechile si atunci ...

luni, 7 ianuarie 2008

Teatru

Pentru mine teatru a avut mereu o semnificatie speciala ,inca de cand eram la gradinita si faceam scenete puerile , apoi in clasele primare serbarile de Craciun , mai apoi in generala la Festivalul de teatru ce se tine in fiecare an in Jean Monnet, si acum la liceu am inceput niste cursuri de teatru cu un actor , care dincolo de a fi actor ne este prieten.
Pe scena incerc sa dau totul chiar daca persoanjul meu este negativ , incerc sa ii conturez partile care trebuie sa iasa in evidenta.
Astazi in timp ce imi jucam rolul , mi-am dat seama ca incep sa il inteleg , ca incep sa vad exact miezul rautatii ce imi conduce personajul si felul stupid in care actioneaza mereu.
Am mare noroc pentru ca echipa noastra e destul de unita , asta si pentru ca ne cunoastem de mai mult timp dar in orice caz echipa asta are un zvac .Bine , asta nu insemna ca la repetitii unii din noi nu pot intra in pielea personajului , recunosc faptul ca mi se intampla uneori, sunt la inceput , cu timpul voi invata .
Cand vom termina piesa asta cu siguranta imi va parea rau , orele de teatru sunt aproape singurele la care particip cu placere .