Ce frumoase sunt apusurile in Bucuresti , am mai zis asta si voi continua sa fiu uimita de culorile ce le poate face soarele deasupra Bucurestiului .
Luni inainte de teatru stateam la etajul 2 in corpul B al liceului si priveam soarele cu isi lasa calm razele sa inunde acest oras bolnav , bolnav dar totusi frumos in felul lui. Se vedeau reclamele de la Piata Victoriei , televiziunea ,blocurile de sticla de la piata Charles de Gaulle, blocurile din Floreasca , plopii ,teii , scoala , terenurile de sport si manutele mele lipite de pervazul rece . Priveam apusul acela roz cu tente portocalii si galbene pe alocuri .Faceam abstractie de galagia ce se auzea din Sala de festivitati provocata de copii mici .Pentru un moment mi se paruse ca aud inceputul unei melodii atat de cunoscute mie.Nu era asa , mi se paruse doar.
Ce ar fi zis un strain daca m-ar fi vazut?Ar fi zis oare "cine este fata aceea blonda?unde se uita?ce vrea?oare iubeste?" sau m-ar trata cu indiferenta ? Ma uitam in spre cer , in spre televiziune , nu vroiam ceva special , nu mi-am schimbat mare parte din dorinte .Iubesc?Cu siguranta nu iubesc o persoana .Da , iubesc teatrul , iubesc noptile , iubesc apusurile si rasariturile , iubesc Cismigiul , iubesc marea , iubesc vara , iubesc florile albe de cires , iubesc Brasovul si Bucurestiul, iubesc serile care le pierd in locuri dubioase , iubesc muzica ..si uite ca poate exista si altfel de iubire ,si asa va fi pana cand un EL (pe care inca poate nu l-am cunoscut) ma va face sa il iubesc...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
si eu sunt pur si simplu obsedata de apusurile si rasariturile ce ni le ofera uneori orasul asta dubios.. am tone de poze.. si desi seamana intre ele.. nu pot sa ma abtin sa tot fac ;)
iti stiu mare parte din poze , cel putin alea care le ai pe dA , am si dat fav la o serie dintre ele :)
Trimiteți un comentariu