Uneori

Cred ca iubirea nu s-a nascut intr-un loc sau ca a murit intr-un loc. Multi afirma ca "iubirea a murit la oras si s-a nascut la sate". Daca ar fi sa cred intr-o sintagma de genul as crede ca iubirea s-a nascut undeva la mare, pe o plaja si ca a murit o data cu fiecare cuplu care a continuat o relatie ce nu mai aduce nimic bun , nimic nou , decat o monotonie din care scaparea este dificila si un alt caz de moarte al iubiri l-as considera despartirea fara sens si logica. Dar eu raman o visatoare si cred doar ca iubirea s-a nascut undeva dar nu ca a si murit.
Uneori nu iti ramane decat sa crezi si sa speri ca totul va fi bine pana la urma... Daca ar fi sa mai trec o data prin ultimii 3-4 ani as face-o , vorbesc serios si cel mai probabil nu as schimba mare lucru decat cateva momente in care nu am fost mai viteaza si nu am trantit usa in nas unor persoane care meritau pentru niste chestii care mi le-am dorit foarte mult si pe care mi le doresc si azi. Nu imi voi ierta niciodata faptul ca nu am mers la concertul Fericire in Rate. Asta a fost una din marile mele greseli, nu imi voi ierta niciodata cat de slaba si lipsita de putere am fost in anumite momente vara trecuta. Si cam atat cam asta regret , in rest as putea spune ca mi-am trait fiecare secunda din viata la cea mai mare intensitate posibila.
E in felul meu de a fi sa nu ascult de nimeni , e in felul meu de a gandi sa gresesc , e in felul meu de a ma comporta sa fiu ceea ce sunt. Am o doza de nebunie ceva mai mare , stiu asta. Cati au avut pana la urma curajul sa spuna tot ce simt vreodata ?
Apreciez ca in ultimul timp cateva persoane si-au batut capul cu probleme dintre ale mele si ca au fost pana la urma prieteni si asta inseamna mai mult decat orice.
Uneori sau poate mai mereu am nevoie de prietenii aia care sunt acolo orice ar fi.