Fara chef

Vine un moment in decursul adolescentei in care nu mai vrei sa sti de nici o/un EL/EA pentru ca oricum sti ca nu are sens, pentru ca are sa se termine si ai sa ramai din nou cu amintiri si gandul ti-o i-a din nou spre prima ta mare dragoste de care ai sa iti amintesti toata viata si spre care ai sa tinzi sa te duci mereu.
Vine un moment in care nu mai ai chef de nimeni si nimic si tot ce visezi e o plaja, o tigara.
Stai in vant si praf, intr-un oras aglomerat si uneori ti-e lene si sila sa mai visezi.
Spuneam inainte ca vreau un EL, ca vreau sa iubesc, spuneam toate aberatiile creierilor mei seci.
Parca uneori nici praful nu mai e praf si na uite ca a inceput sa ploua afara, e una din ploile alea de vara.De ce vorbeam si in ce am dat...Cine dracu' mai ma intelege?Vroiam sa spun ca uneori nici praful nu mai e praf si nu il mai simti si esti imun.Toarna cu galeata si bate vantu si totusi e cald , a naibii antiteza...
Parerea mea e ca mai bine sa poti sa te bucuri si sa simti decat sa nu ai nici un fel de sentiment.
Uneori dezamagirile si experienta pe care o acumulezi te intaresc.
Si sunt clipe in care vrei sa urli din cauza chestiilor care ti se intampla si nu poti pentru ca nu cade bine sau din orgoliu.
Nici nu mai conteaza ce scriu atata timp cat lucrurile nu se schimba.Probabil ca scriu din vanitate.
In seara asta voi adormi pe la ora 2-3 intr-o camera prea alba si "goala" , cu o cana de cafea la filtru dupa o zi de munca.
No end!mi-e lene sa ma gandesc la unul ...fara chef...sau mai bine zis... "nu am chef azi..."