Duminicile

Asa decurge o zi de duminica din viata mea : ma trzesc ,beau o cana de lapte cu cereale , mai manac ceva ,ma uit la tv ,ma apuc de vreo tema/proiect/eseu pentru scoala ,termin ,ma cert cu mama ,retusez ce am facut ,ma impac cu mama ,mama pleaca ,eu mai incep si termin vreo prostie ,intru pe net ,mess, deviant ,blog ,intreb vreo cateva persoane daca vor sa iasa ,unele vor ,altele au planuri ,sun pe careva ,ma dezbrac ,ma imbrac ,make-up ,pun muzica ,stau ,ma uit in oglinda ,ies ,frig ,gropi ,vant ,ma duc in mall ,cumpar o tampenie care nu imi va aduce decat cateva laude si critici ,ma duc la baie ,ies din mall ,unu se baga in seama cu mine ,ii zic ca nu am timp si ca sa ma lase naibii in pace ,iau RATB-uuul (mama lui...) ,stau in trafic ,injur in mintea mea ,3 boi se holbeaza la mine ,ma fac ca nu observ ( me pardon de cacofonie ) ,cobor din autobuz ,iau metroul , in metrou si cei 3 boi care se uita la asa deumita de ei "printesa" ,ii injur de natie evident tot in mintea mea ,dau de o colega ,vorbim ,coboram la aceasi statie ,ea schimba metroul eu ma duc spre iesire ,dau de niste prieteni pletosi care fac cheta ,le dau douaj de mii ,ma pupa ,ma duc spre Irish ,ma vad cu niste lume ,beau o cafea ,fumez ,plecam ,vine alt prieten ,fumez ,fumeaza si ei ,unu face o poza unor straini si romani ,ei se duc in statie ,eu plec la metrou ,ma suna mama ,vorbesc cu ea ,ii inchid ,cobor din metrou ,iar ma suna ,vorbesc cu ea ,ii inchid ,iau autobuzul spre casa si sper ca duminica viitoare sa fie mai bine.

Da , eu...

De ce sa nu pastram viu copilul din noi? Cum ar fi sa stim si la 30 de ani sa ne bucuram de lucrurile simple?...Uite ca tocmai eu zic asta , eu care sunt considerata de plastic ...Eu aia fara sentimente ...nu ?
Degeaba am auzit zilele astea cate nu am auzit in toata viata mea despre mine ...Eu raman un copil...Si nu voi deveni adult , cel putin nu in sensul ala...
Si ce daca eu nu stiu sa iubesc?Am sa invat ...Si ce daca mi-au zis toti sa i-au lucrurile mai in serios....Ce e rau in faptul ca nu l-am gasit (nu TE-am gasit) ?...
Sunt doar un copil blond , alergand pe unul din drumurile astea ...Nu stiu prea multe dar cu siguranta invat si prind din zbor toata viata in mana mea ...si ii dau drumu ca dupa aceea sa o prind din nou ...Si cad in gol si ma ridic ...si descopar un drum nou ...si vad ca tot raul e spre bine.

Not in the mood

O stare ciudata ma incearca.Sunt nitzel cam vraiste zilele astea.Ma gandesc la trecut si viitor , prezentul se scurge ...Atatea proiecte , lucrari ...
Nu mai sunt in stare sa judec corect unele lucruri , nu mai stiu ce vreau ...
Am nevoie de un apus vazut de sus , de pe Unirea ...Un apus roz cu tente portocalii , bolnavicios , peste orasul asta ...
Dubioasa starea asta a mea , la fel ca si modul meu de a iesi in oras in ultimul timp...

Despre Bucurestiul meu

E Bucuresti , un oras , probabil la fel ca oricare alt oras impanzit de fire pentru multa lume.Pentru mine Bucurestiul inseamna un fel de a trai.Imi petrec 90% din timpul unui an in orasul asta , de altfel si orasul bolnav in care m-am nascut acum aproape 17 ani. Tin clar minte gaurile de gloane din blocurile de pe langa scoala (adica de pe langa Jean Monnet) de la mijlocul anilor 90, si intersectia aia de la Victoriei acum vreo 10 ani , cand inca era Sydeney-ul acolo unde e astazi BRD si Daciile alea 1300 care erau peste tot , putinele masini straine le aveau shmekerii si era gri-ul ala peste tot si fata lu Victor Ciorbea care ma speria de fiecare data cand lasa mama pe stiri...asa arata in mintea mea Bucurestiul in mijlocul anilor 90 atunci cand eu abea descopeream lumea inconjuratoare.
Bucurestiul meu de azi , e un oras melancolic , plin de fire , gunoaie , aurolaci , fitosi si cocalari dar si orasul meu...E partea aia de centru unde mi-am petrecut si inca imi petrec adolescenta, sunt locuri unde ma pierd in amintiri si ma scufund in intamplarile petrecute pe stradutele inguste, sunt toti teii si aleile Cismigiului si blocurile de pe Regina Elisabeta , Blanari si Brezoianu...
Dar Bucurestiul devine de neimaginat cand se lasa apusul ala de culoarea paielor si a focului peste Dambovita inca murdara.Treptat isi fac stele aparitia si asta ma duce cu gandul la cum se vad ele de sus , de pe Motoare.Indiscriptibila senzatia care ti-o lasa o seara cand te roteai o data cu ele si EL o data cu tine iar lumea parca se oprise in loc.
Iar diminetile in care bei cafeaua tare si vezi randuri de masini stand la stop si toti claxoneaza de parca asta i-ar scapa de ceva.Pui muzica, te duci la servici/facultate/liceu si lasi timpul sa treaca.E bine cat iubesti Bucurestiul asa cum e el , la un moment dat te invata sa faci asta...

Da si nu

Intre da si nu totul este relativ.Este un fel de diferenta ca cea intre bine si rau. Se creeaza un fel de spatiu dubios si totusi indubitabil.E ca un fel de tot ce se cuprinde intre minus infinit si infinit. Iar de aici pornesc toate de la toate sansele si toate posibilitatiile de a se intampla lucruri intre cele doua intervale "da si nu".
As spune ca e un fel de teorie matematica aplicata pe profil uman.
Ciudat nu?
Asa ma gandeam si eu ...
Si totusi intre da si nu exista posibil , probabil , poate etc...Noi stam intre da si nu ...
Pana la urma ei sunt limitele noastre.

Ei si ele si noi si voi

Iar azi nu voi fiu eu , nici tu , nici ea ... Voi fi o simpla spectatoare a lumii ce sta in fata mea... Privesc oamenii care trec , ii analizez , mi-i imaginez copii , in cls a6a , atunci cand trebuiau sa se fi indragostit de un EL sau o EA care nu i-a bagat in seama , mi-i imaginez la gradinita ascultand "Povestea lui Harap - Alb" de la doamna educatoare , jucandu-se in soare.Mi-i imaginez in fata televizorului vazand "Veronica".Orice copil e captivat de Veronica si de greiere si de vocea aia a greierului , de vulpe si de motan....."De ce nu se doarme la ora acesta ? De ce ? De ce ? De ce? " , "De ce stai fetito cu gura cascata ?De ce ? De ce ? De ce ?"....offff copilaria asta ...
Imi imaginez oamenii ca adolescenti , liceeni in clasa a10a...indragostiti de viata si tigari de prima iubire pe bune....Imi imaginez oamenii ca absolventi ai bacalauretului , cu berea in mana , cu prieteni pe strazi hoinarind , tipand cu toata puterea plamanilor ....
Ce tristi sunt acum...ei ...ele...duamne si duomni....eleganti sau mai putin eleganti...
Ei si ele si noi si voi si eu vom ajunge oare asa?


Vine o vreme cand toti ne dam seama ca timpu nu vindeca orice rana , timpul adanceste orice rana...

Franturi

Mai gasesc franturi de iubire aruncate haotic pe stradutele sufeltului meu.

Azi am intrat putin in viata mea si mi-am dat seama ca am ajuns sa muncesc prea mult si sa ma vad o data la cateva zile cu prietenii mei care beau prea multa bere si fumeaza cam mult. Ma gandeam la chestii foarte vechi , la amintiri pierdute in spatiu. Imi e dor sa nu am atatea griji, sa pot sa iubesc (asta daca si am pe cine, ca de la un timp ...)

Profit de ploile de vara...

Nu mai am timp

Nu mai am timp sa scriu, sa citesc, sa discut cu diferite persoane pe teme interminabile asa cum faceam mai de mult. Nu mai am timp de pachete de tigari si nici de iesiri dese.
Noaptea mai gasesc vreo 10 minute pentru a intra putin in viata mea sa vad ce mai e nou, ce s-a mai intamplat.
Ascult "Epilog", de mult nu mai ascultasem, imi face bine, ma deconecteaza pentru cateva minute.
Am gasit cateva scrieri din toamna, am gasit si o mica poezioara cu numele "Mi-e dor" . Probabil ca nu voi publica niciodata acea lucrare.E prea confesiva.
Imi adun gandurile de pe drumuri si incerc sa le concentrez in cateva randuri.
E iunie si astia dau BAC-u'.Bafta lor, si mie cand am sa il dau ( in toamna sunt a10a )!
Nu mai am timp asa ca inchid aici paragraful.Probabil ca nu am avut o esenta in acest text.

Fara chef

Vine un moment in decursul adolescentei in care nu mai vrei sa sti de nici o/un EL/EA pentru ca oricum sti ca nu are sens, pentru ca are sa se termine si ai sa ramai din nou cu amintiri si gandul ti-o i-a din nou spre prima ta mare dragoste de care ai sa iti amintesti toata viata si spre care ai sa tinzi sa te duci mereu.
Vine un moment in care nu mai ai chef de nimeni si nimic si tot ce visezi e o plaja, o tigara.
Stai in vant si praf, intr-un oras aglomerat si uneori ti-e lene si sila sa mai visezi.
Spuneam inainte ca vreau un EL, ca vreau sa iubesc, spuneam toate aberatiile creierilor mei seci.
Parca uneori nici praful nu mai e praf si na uite ca a inceput sa ploua afara, e una din ploile alea de vara.De ce vorbeam si in ce am dat...Cine dracu' mai ma intelege?Vroiam sa spun ca uneori nici praful nu mai e praf si nu il mai simti si esti imun.Toarna cu galeata si bate vantu si totusi e cald , a naibii antiteza...
Parerea mea e ca mai bine sa poti sa te bucuri si sa simti decat sa nu ai nici un fel de sentiment.
Uneori dezamagirile si experienta pe care o acumulezi te intaresc.
Si sunt clipe in care vrei sa urli din cauza chestiilor care ti se intampla si nu poti pentru ca nu cade bine sau din orgoliu.
Nici nu mai conteaza ce scriu atata timp cat lucrurile nu se schimba.Probabil ca scriu din vanitate.
In seara asta voi adormi pe la ora 2-3 intr-o camera prea alba si "goala" , cu o cana de cafea la filtru dupa o zi de munca.
No end!mi-e lene sa ma gandesc la unul ...fara chef...sau mai bine zis... "nu am chef azi..."

Zi de hoinareala

Azi stateam in parc singura si fumam la umbra unei salcii.Intr-o ureche ascultam vama-undeva prin vama iar cu cealalta ureche ascultam greierii cum canta. Era apusul si tocmai momentul ala cel mai frumos cand se instaleaza usor intunericul.Nu cred ca imi era dor de nimic.Probabil imi era dor de mare dar ma bucuram de fiecare secunda pe care o petreceam pe malul lacului.
A fost o zi de hoinareala. Pe la 6 si ceva am fost un pic pe Motoare cu un amic mai devreme dadusem de Mihai (Sns) si Did pe la Victoriei.
Am intrat in casa pe la 10 dupa ce am stat cu Suzy la un suc si bicuiti prin cartier.Mama ei ne-a trimis de la geam cu sfoara intr-o punga Nestea si biscuiti cu vanilie si cacao.Vecinii au deschis geamul sa vada mai bine ce e cu punga zburatoare . Chiar ma intreb ce o fi in capul oamenilor ce locuiesc la 1. Sigur cred ca suntem nesanatoase.
E asa cald si bine , nu conteaza ca sunt 40 de grade , e vara .

A mai trecut un an

S-a dus si anul asta.A trecut si a9a, urmeaza a10a. A fost un an bun si incontestabil asta. Am trecut prin multe , am pierdut o parte din inocenta ce ma caracteriza in urma cu 12 luni dar am castigat un fel de experienta (nu stiu daca e buna sau nu chestia asta).
Imi pare rau ca nu am sa ii mai vad atat de des pe astia care au terminat a12a acum.O sa imi fie tare dor de ei dar am sa imi fac timp sa ii mai vad.
A venit vara si e asa frumos.Teii si stradutele inguste insorite ma asteapta.Ma asteapta si noptile pe plaja.
Ceea ce ma enerveaza teribil este : the parental authority!!!!! FUCK IT!!!! Abea astept sa am 18 ani sa pot decide singura si sa fiu libera.Urasc sa depind de cineva (asta nu inseamna ca nu imi place sa apartin unui EL dar asta e cu totul alta poveste).
Am facut cateva obsesii muzicale - VAMA - 17 ani....infinit, Urma - Buy me with a coffee, Margineanu- A fost o data.
Sper sa nu uit sa mai scriu pe blog, pana ne mai "auzim" nu uitati : Fight until the end and make your own choices .

A fost VAMA.Un concert care a dat mai mult decat m-am asteptat.A meritat fiecare clipa de asteptare.Toti componentii trupei erau in forma maxima.Tudor se maimutarea pe scena in felul sau caracteristic.Fara maimutareala Tudor n-ar mai fi Tudor.
Am fost impresionata de cata forta exista in melodii.Se vede maturizarea trupei si totusi uneori intoarcerea la fosta VAMA VECHE.Melodiile noi carora deja le stiam versurile in varianta live suna de 100000 de ori mai bine la fel ca oricare alta melodie de altfel.
Tinerete si energie lumina din fiecare por al pielii omenesti ce se adunase acolo.Suntem tineri atata timp cat ne pastram sufletul tanar.
La melodia "18 ani" toata lumea era in delir , Tudor striga : "Se aude a9a?Se aude a10a?Se aude a11a?Se aude BAC-u'?" Si toti eram in aer,pluteam.
A fost extrem de frumos.Au demonstrat inca o data ca iubirea e singurul lucru pentru care merita sa traiesti.Iubire e fericirea,tineretea,energia,muzica...
Desi plecasem de acasa singura aici am dat de : Elena (tkm hermanita ) , Dia Ungureanu [link] ,Eli ,Catalina,Lucian ,Alexa Radu (GOD de cat timp vroiam sa o cunosc pe ea si pe Dia),Pit (un om care merita tot respectul din lume).
A fost probabil cel mai bun concert la care am fost pana acum.Am stat in al2lea rand si am tipat cat m-au tinut plamanii , pana la urma e trupa mea preferata nu?

1 iunie

La multi ani tuturor! Pana la urma toti suntem in sufeltul nostru niste copiii. :)
Oh well , iar am uitat sa scriu pe blog.
Sunt atat de happy ca e pe 6 iunie lansarea VAMA , evident merg , mi-am luat de saptamana trecuta bilet.
Multa fericire e in aer. Traim in antiteza dar nu conteaza.

Uneori

Cred ca iubirea nu s-a nascut intr-un loc sau ca a murit intr-un loc. Multi afirma ca "iubirea a murit la oras si s-a nascut la sate". Daca ar fi sa cred intr-o sintagma de genul as crede ca iubirea s-a nascut undeva la mare, pe o plaja si ca a murit o data cu fiecare cuplu care a continuat o relatie ce nu mai aduce nimic bun , nimic nou , decat o monotonie din care scaparea este dificila si un alt caz de moarte al iubiri l-as considera despartirea fara sens si logica. Dar eu raman o visatoare si cred doar ca iubirea s-a nascut undeva dar nu ca a si murit.
Uneori nu iti ramane decat sa crezi si sa speri ca totul va fi bine pana la urma... Daca ar fi sa mai trec o data prin ultimii 3-4 ani as face-o , vorbesc serios si cel mai probabil nu as schimba mare lucru decat cateva momente in care nu am fost mai viteaza si nu am trantit usa in nas unor persoane care meritau pentru niste chestii care mi le-am dorit foarte mult si pe care mi le doresc si azi. Nu imi voi ierta niciodata faptul ca nu am mers la concertul Fericire in Rate. Asta a fost una din marile mele greseli, nu imi voi ierta niciodata cat de slaba si lipsita de putere am fost in anumite momente vara trecuta. Si cam atat cam asta regret , in rest as putea spune ca mi-am trait fiecare secunda din viata la cea mai mare intensitate posibila.
E in felul meu de a fi sa nu ascult de nimeni , e in felul meu de a gandi sa gresesc , e in felul meu de a ma comporta sa fiu ceea ce sunt. Am o doza de nebunie ceva mai mare , stiu asta. Cati au avut pana la urma curajul sa spuna tot ce simt vreodata ?
Apreciez ca in ultimul timp cateva persoane si-au batut capul cu probleme dintre ale mele si ca au fost pana la urma prieteni si asta inseamna mai mult decat orice.
Uneori sau poate mai mereu am nevoie de prietenii aia care sunt acolo orice ar fi.

Pierderea

Degeaba plangi,
Degeaba suferi,
Cand te uiti in jurul tau
Si ai pierdut totul,
Viata, prieteni, iubire,
Tot!

Iti ramane doar amintirea
Unei perioade adolescentine,
Pasul maret al unei nebune,
Care vroia din toata inima,
Ceva..
Nici ea nu stia ce
Vantul, soarele, muzica, marea,
Stilul boem
E tot ce a ramas etern

Poezie scrisa acum aproape 2 ani (9 iunie 2006)

Apusuri

Ce frumoase sunt apusurile in Bucuresti , am mai zis asta si voi continua sa fiu uimita de culorile ce le poate face soarele deasupra Bucurestiului .
Luni inainte de teatru stateam la etajul 2 in corpul B al liceului si priveam soarele cu isi lasa calm razele sa inunde acest oras bolnav , bolnav dar totusi frumos in felul lui. Se vedeau reclamele de la Piata Victoriei , televiziunea ,blocurile de sticla de la piata Charles de Gaulle, blocurile din Floreasca , plopii ,teii , scoala , terenurile de sport si manutele mele lipite de pervazul rece . Priveam apusul acela roz cu tente portocalii si galbene pe alocuri .Faceam abstractie de galagia ce se auzea din Sala de festivitati provocata de copii mici .Pentru un moment mi se paruse ca aud inceputul unei melodii atat de cunoscute mie.Nu era asa , mi se paruse doar.
Ce ar fi zis un strain daca m-ar fi vazut?Ar fi zis oare "cine este fata aceea blonda?unde se uita?ce vrea?oare iubeste?" sau m-ar trata cu indiferenta ? Ma uitam in spre cer , in spre televiziune , nu vroiam ceva special , nu mi-am schimbat mare parte din dorinte .Iubesc?Cu siguranta nu iubesc o persoana .Da , iubesc teatrul , iubesc noptile , iubesc apusurile si rasariturile , iubesc Cismigiul , iubesc marea , iubesc vara , iubesc florile albe de cires , iubesc Brasovul si Bucurestiul, iubesc serile care le pierd in locuri dubioase , iubesc muzica ..si uite ca poate exista si altfel de iubire ,si asa va fi pana cand un EL (pe care inca poate nu l-am cunoscut) ma va face sa il iubesc...

Obisnuinta.Dor.Vara

Deja a devenit obisnuinta sa plec de la ultimele ore de la scoala pe la 3 jumate spre aceleasi locuri , cam cu aceleasi persoane , cu aceeasi muzica in cap .Stau serile , cu prieteni la o bere sau vin fiert si o tigara , aburi de fum se ridica spre tavanul incaperii obscure si noi radem in intuneric .Si ce ciudat e sa stau in casa , in fata calculatorului , cu gandul la o zi obisnuita...

Cum a reusit berea sa inlocuiasca Fanta?Cum au reusit Lucky si Marlboro sa inlocuiasca ciocolata? Cum a reusit Cartarescu sa inlocuiasca revistele pentru fetite fitzoase?Cum au reusit Cool Cat , Mes Amis , Fire , Freedom , Revenge , Jack sa inlocuiasca Mc'ul ?

Dar ce mai conteaza?

Azi am facut o plimbare pana in centrul "mirobolantului" oras , sa las o chitanta la Schiller ca mi-am platit cursurile si sa imi iau bilet la concertul de pe 4 august , Iron Maiden !Inca 8 luni pana atunci , o nimica toata !Noi sa fim sanatosi sa mergem la concert .

Mi-e dor de vara , asta clar!Ce poate fi mai frumos decat vara , la mare , sa te trezesti auzind valurile cum mangaie nisipul ud? Vreau sa plec intr-un tren rablagit , pe un drum ce dureaza vreo 6 ore , sa te intalnesc pe tine , care ai fost mereu acolo , mereu pregatita sa ma prinzi in bratele tale albastre.Stiu ca tu , marea mea , ma vei iubi pentru totdeauna si mereu ma vei face sa visez.
Credeai ca am uitat de tine dragul meu vant?Doar suntem de aceeasi natura , amandoi la fel de nestatornici si rapizi..Te vei juca de dimineata pana seara in parul meu blond si moale, si tu ma iubesti la fel ca marea nebunatica.
Iar tu soare ma vei incalzi.Vei saruta cu mii de raze pielea uda a unei copile blonde pe atunci de 16 ani.Ma vei face sa te privesc , sa iti zambesc , sa ma joc impreuna cu tine , vantul , marea si nisipul .
Si voi auzi in noapte acorduri de chitara ce imi vor gadila urechile si atunci ...

Teatru

Pentru mine teatru a avut mereu o semnificatie speciala ,inca de cand eram la gradinita si faceam scenete puerile , apoi in clasele primare serbarile de Craciun , mai apoi in generala la Festivalul de teatru ce se tine in fiecare an in Jean Monnet, si acum la liceu am inceput niste cursuri de teatru cu un actor , care dincolo de a fi actor ne este prieten.
Pe scena incerc sa dau totul chiar daca persoanjul meu este negativ , incerc sa ii conturez partile care trebuie sa iasa in evidenta.
Astazi in timp ce imi jucam rolul , mi-am dat seama ca incep sa il inteleg , ca incep sa vad exact miezul rautatii ce imi conduce personajul si felul stupid in care actioneaza mereu.
Am mare noroc pentru ca echipa noastra e destul de unita , asta si pentru ca ne cunoastem de mai mult timp dar in orice caz echipa asta are un zvac .Bine , asta nu insemna ca la repetitii unii din noi nu pot intra in pielea personajului , recunosc faptul ca mi se intampla uneori, sunt la inceput , cu timpul voi invata .
Cand vom termina piesa asta cu siguranta imi va parea rau , orele de teatru sunt aproape singurele la care particip cu placere .